În ţările române, dezvoltarea umanismului a fost determinată de influenţa ideilor europene, fiindcă la noi nu au existat în Evul Mediu condiţii prielnice pentru un curent cultural propriu. În această epocă, purtătorii ideilor umaniste sunt principi, boieri sau cărturari care au învăţat în şcolile din străinătate.
Limbă de cultură a Evului Mediu românesc nu a fost nici latina, nici greaca, ci limba slavonă, limbă a bisericii, în care s-au tradus cărţi religioase, nu şi laice.
Lipsind o tradiţie de cultură clasică, umanismul românesc reprezintă o adaptare a ideilor umanismului european la contextul social-politic şi cultural local.
Umanismul s-a manifestat la început în Transilvania, în mediile maghiare şi germane.
Unul dintre cei mai importanţi umanişti din Transilvania a fost Nicolaus Olahus, provenit dintr-o familie de români. Operele sale istorice şi literare sunt scrise în limba latină. Având meritul de a folosi izvoare antice, el este cel dintâi care afirmă originea comună latină a românilor.
În Moldova, Iacob Eraclid Despotul, domnitor călătorit prin Italia, Franţa, Germania, întemeiază o Schola latina la Cotnari şi este cel dintâi care a dorit să racordeze cultura moldovenească la ideile Europei Occidentale.
În Ţara Românească un lucru similar l-a încercat voievodul Petru Cercel.
Legăturile domnilor noştri cu principii umanişti occidentali s-au datorat necesităţilor istorice care vizau o incipientă comunitate de spirit european.
Personalităţile de marcă ale curentului umanist se vor afirma abia în secolul al XVII-lea, prin cronicarii moldoveni Grigore Ureche şi Miron Costin. Umanismul lor nu este însă umanismul Renaşterii, ci ecoul tardiv al acesteia, mediat prin şcolile iezuite din Polonia, unde cei doi boieri au studiat. Idei umaniste apar, de asemenea, în scrierile lui Udrişte Năsturel, Nicolae Milescu şi Constantin Cantacuzino.
Cel mai important umanist român este Dimitrie Cantemir, primul nostru spirit de talie europeană. Înzestrat cu o cultură enciclopedică, cunoscător a numeroase limbi, Cantemir reprezintă expresia lui uomo universale (omul universal): istoric, geograf, orientalist, etnograf, autor de eseuri şi tratate în limba latină, română, rusă, turcă. El este strălucit precursor al corifeilor Şcolii Ardelene.