Apariţia stilului gotic
Odată cu dezvoltarea oraşelor şi a spiritului comunitar în Apusul Europei, apar şi biserici care sunt considerate embleme ale acestora. Acestea sunt catedralele gotice, măreţe şi grandioase, zvelte şi graţioase, cu forme alungite şi ornamentaţii bogate.
Stilul gotic, născut tot în Franţa, s-a dezvoltat în paralel cu cel romanic, între secolele al XII-lea şi al XV-lea, răspândindu-se, ca şi cel romanic, până în Transilvania.
Arta gotică
Dacă arta romanică exprimă teama omului pentru Judecata de Apoi, arta gotică vine să exprime căutarea lui Dumnezeu.
Accentul nu cade pe venirea lui Dumnezeu pe pământ, ci pe omul care încearcă să se ridice la El.
Caracteristicile stilului gotic
Planul bisericii gotice are un transept scurt, interiorul fiind delimitat prin coloane înalte şi puternice.
Apar două elemente noi cum ar fi bolta în cruce pe ogive, compusă din două arcuri încrucişate pe diagonală, care diminuează forţa de împingere spre exterior pe care o exercită zidăria de piatră. Apare şi arcul butant, menit să întărească rezistenta zidurilor, asemenea contraforturilor.
Prin încrucişarea ogivelor se naşte, în locul boltei semicirculare romanice, o boltă în formă de arc de cerc frânt.
Înălţimea întregii construcţii creşte şi prin adăugarea unor turnuri de dimensiuni impresionante, ascuţite în partea de sus, străpungând parcă cerul, numite fleşe.
Sculpturile împodobesc portalurile şi sunt considerate Biblia celor fără învăţătură. Locul picturilor este luat în mare parte de vitralii, ce reprezintă scene biblice.
Un element caracteristic stilului gotic este rozasa, care este o fereastră rotundă, aflată în partea de sus a portalurilor şi care măreşte luminozitatea bisericii, înfrumuseţând, în acelaşi timp, faţada.
Cele mai iubite biserici construite în stil gotic le întâlnim în Franţa (de exemplu: catedralele Notre-Dame şi Saint-Chapelle din Paris sau catedrala Notre-Dame din Reims).