Romanitatea românilor
Ce înţelegem prin ideea romanităţii românilor?
Aceasta este în primul rând ideea despre descendenţa romană a românilor din coloniştii romani transplantaţi în Dacia traiană; de aici decurg logic o serie de idei înrudite şi adiacente, dar care fac parte din ansamblul categoriei istorice de romanitate a românilor.
Aceste idei complementare sunt:
– ideea stăruinţei elementului roman în Dacia abandonată de Aurelian năvălirilor barbare;
– ideea unităţii de neam a românilor din întreg teritoriul locuit de ei;
– ideea latinităţii limbii române;
– ideea esenţei romane a unor obiceiuri şi datini populare.
(Adolf Armbruster, Romanitatea românilor)
Războiul dacic
Faci bine că te pregăteşti să scrii despre războiul dacic.
Căci ce subiect poate fi mai actual, mai bogat, mai vast, în sfârşit mai plin de poezie şi mai de domeniul legendelor, deşi este vorba de lucruri foarte adevărate?
Vei cânta râuri noi, fluvii conduse peste câmpii, noi poduri aruncate peste fluvii, tabere aşezate pe coastele abrupte ale munţilor, un rege alungat din reşedinţa sa, izgonit chiar din viaţă, fără ca să fi pierdut niciodată nădejdea; pe lângă acestea, două triumfuri, din care unul a fost cel dintâi împotriva unui neam neînvins, iar celălalt cel din urmă.
(Însemnătatea victoriei lui Traian asupra lui Decebal, reliefată de Plinius cel Tânăr).
Creştinismul daco-romanilor
Creştinismul daco-romanilor, ca şi limba lor, este de caracter latin şi adoptarea lui a avut loc treptat, prin difuzarea în masa locuitorilor, nicidecum printr-o hotărâre a unei autorităţi centrale (rege, principe), ca şi în alte părţi.
(Dinu C. Giurescu, Istoria ilustrată a românilor)