Poluarea apei
Poluarea apelor s-a extins foarte mult, în ultimele decenii, mai ales în regiunile cu populaţie mare şi economie rapid dezvoltată şi fără luarea unor măsuri de prevenire.
Prin poluarea unei ape se înţelege degradarea calităţilor fizice, chimice şi biologice ale acesteia, produsă direct sau indirect de activităţile umane ori procese naturale şi care fac apa improprie pentru utilizatori.
Sursele de poluare
Sursele de poluare pot fi:
– neorganizate
– organizate
– naturale
– artificiale (ape uzate şi depozite de deşeuri).
După acţiunea lor în timp sursele de poluare se pot diviza în:
– permanente (naturale – trecerea apei prin roci solubile, eroziunea solului, vegetaţie acvatică bogată etc.)
– nepermanente
– accidentale (ape uzate – menajere, publice, industriale, agricole, ape meteorice infectate)
– difuze
– punctuale.
Poluanţii apelor pot fi:
– fizici (deşeuri, produse accidentale, sedimente)
– chimici (metale grele – zincul, nichelul, plumbul, cadmiul, mercurul, fierul, cuprul, solvenţii, produsele petroliere, pesticidele, fertilizatorii), ionul amoniu – industria alimentară (prelucrarea laptelui, cărnii, fructelor), transporturile, construcţiile de maşini, industria chimică, aşezările umane, ionul sulfat, industria chimică (celuloză şi hârtie, prelucrarea cauciucului, apa grea), industria alimentară, prelucrarea metalelor (forjă, laminor), apele uzate menajere, industria materialelor de construcţii, clorurile, ionul fosfat, ionul sulf, hidrogenul sulfurat.
– biologici (bacterii, microorganisme, deşeuri biologice, fungi, organisme acvatice)
– radioactivi.
Unii poluanţii sunt toxici, alţii reduc cantitatea de oxigen dizolvat în apă, până la eutrofizare, apele curgătoare au o capacitatate mai mare de refacere, faţă de apele subterane.
Poluarea sonoră
Poluarea sonoră este un ansamblu de semnale acustice nedorite în mediu şi în special pentru om.
Principalele surse de emisie pot fi naturale, ele înscriindu-se în fondul natural acceptat şi antropice, cele care generează fenomenul de poluare în măsura în care depăşesc pragul fiziologic stabilit de OMS.
Principalele surse acustice antropice se pot diviza în: fixe (motoare, aparatură de uz industrial, casnic) şi mobile (traficul rutier, aerian, feroviar).
În aşezările umane, pericolul este legat de vibraţiile pe care le produce transportul feroviar, rutier şi care afectează structura construcţiilor sau contribuie la declanşarea unor procese geomorfologice (alunecări, prăbuşiri, rostogoliri).
Pentru cuantificarea gradului de acţiune a poluării sonore într-un ecosistem uman, se pot reprezenta izofone pe diverse praguri.