Una dintre preocupările constante ale geografiei de-a lungul timpului a reprezentat-o identificarea, descrierea şi explicarea peisajelor naturale. Pentru acest concept a fost utilizat mult timp un termen cu o semnificaţie sintetică, termenul de landşaft. Realitatea încojurătoare poate fi abordată sub raportul interacţiunii elementelor componente din două perspective:
a) analizând în principal funcţionalitatea, adică precizând caracteristicile, structura şi evoluţia geosistemului;
b) identificând şi descriind părţi vizibile şi relativ constante a realităţii rezultate din interacţiunea elementelor, adică a peisajelor.
Peisajele naturale ale Terrei
Peisajul glaciar polar (arctic şi antarctic) cuprinde calotele glaciare din Antarctica şi Groenlanda (şi alte întinderi mai mici din arhipelagul nord american) fiind caracteristic întinderilor de gheaţă de tip inlandsis, cu vânturi puternice, temperaturi foarte scăzute şi fenomene legate de succesiunea zilelor şi a nopţilor polare.
Peisajul de tundră (suprapus mediului subpolar) are ca element specific întinderile joase acoperite cu vegetaţie de tundră.
Peisajul pădurii de conifere (de tip taiga) se dezvoltă într-un mediu foarte rece şi se caracterizează prin aspectul veşnic verde ale vegetaţiei forestiere.
Peisajul temperat-oceanic este rezultatul unui mediu în care influenţa oceanică (prin precipitaţii abundente şi temperaturi moderate) se caracterizează în aspectul permanent verde al întinderilor.
Peisajul pădurii de foioase, pe fondul unui mediu continental, are un aspect influenţat de succesiunea anotimpurilor şi prin căderea frunzelor iarna.
Peisajul stepelor şi semideşerturilor temperate, pe fondul unui mediu arid şi semiarid se caracterizează prin întinse suprafeţe orizontale, cu vegetaţia care trece gradat de la întinderile stepei la semideşerturi şi chiar deşerturi.
Peisajul mediteranean reprezintă o îmbinare între aspectele vegetaţiei (păduri şi arbuşti xerofili, tufişuri), condiţiile climatice, ţărmurile frecvent stâncoase şi apa mării.
Peisajul subtropical oceanic se suprapune unor regiuni care ar trebui să fi fost aride, dar precipitaţiile bogate venite dinspre ocean au favorizat dezvoltarea unei vegetaţii arborescente.
Peisajul regiunilor musonice se caracterizează printr-o modificare sezonieră a aspectului în raport cu cele două anotimpuri datorate oscilaţiei musonilor.
Peisajul de savană, ca reflectare a mediului tropical cu două anotimpuri, se pune în evidenţă prin întinderile ierboase ale savanelor care acoperă întinse regiuni de podiş.
Peisajul deşerturilor tropicale ca reflectare a mediului cald şi arid, se impune prin întinderile cu vegetaţie săracă, stânci şi relief de dune; dezvoltate frecvent pe un relief de podiş vechi.
Peisajul pădurii ecuatoriale, reflectare a mediului tropical umed, ocupă areale depresionare situate în lungul ecuatorului.
Există de asemenea peisaje azonale: peisajele montane şi litorale. Oceanele au un aspect exterior şi caracteristici influenţate de zonalitatea fizico-geografică.