Pancreasul
Pancreasul endocrin este reprezentat din punct de vedere structural de insulele Langerhans, formaţiuni celulare lipsite de canal excretor şi bogat vascularizate.
Insulele langerhans sunt alcătuite din două tipuri de celule importante:
– celule beta, ce reprezintă 70% din masa glandulară şi care secretă insulina;
– celule alfa, care reprezintă 20% din masa glandulară şi care secretă glucagon.
Insulina
Insulina este hormonul hipoglicemiant cel mai important al organismului.
Insulina are ca acţiuni:
– creşterea gradului de utilizare a glucozei de către celule (stimulează oxidarea celulară a glucozei);
– depunerea glucozei sub formă de glicogen (glicogeneză) în muşchi;
– transformarea glucidelor în lipide (lipidogeneză) în ficat şi ţesutul adipos;
– stimularea sintezei proteice.
Hipoglicemia
Hipersecreţia de insulină determină: hipoglicemie (cu consecinţe, în special, asupra sistemului nervos, care nu face depozite glucidice), tremurături, transpiraţii, tahicardie, chiar comă.
Hiperglicemia
Hiposecreţia de insulină duce la diabet zaharat, care se manifestă prin: hiperglicemie, poliurie, polifagie, polidipsie, chiar comă.
Diabetul tip I/II
Diabetul apărut la copii şi tineri este de obicei insulino-dependent (tipul I).
La adulţi, este insulino-independent (tipul II), apărând la persoane supraponderale, predispuse genetic.
Glucagonul
Glucagonul, hormon pancreatic secretat şi de duoden, are acţiune antagonică insulinei. Dispare mai repede din sânge comparativ cu insulina, fiind degradat în diferite ţesuturi, în mod special în ficat.
Glucagonul:
– stimulează gluconeogeneza (sinteza glucidelor din compuşi neglucidici) din aminoacizi;
– exercită efect lipolitic (degradează lipidele sub acţiunea lipazelor, pe care le şi activează în celule adipoase);
– provoacă hiperglicemie prin glicogenoliză hepatică (descompunerea enzimatică a glicogenului în glucoză).
Reglarea secreţiei de hormoni pancreatici
Reglarea secreţiei de hormoni pancreatici este determinată de nivelul glicemiei.
Există şi o reglare nervoasă, coordonată de hipotalamus, prin SNV parasimpatic (care stimulează secreţia de insulină) şi simpatic (care stimulează sinteza de glucagon).