Mediul stepelor şi deşerturilor este marcat de caracterul excesiv al regimului termic şi al regimului pluviometric, în condiţiile creşterii progresive a aridităţii spre interiorul continentelor, concomitent cu scăderea influenţei oceanice.
Vegetaţia stepică se dezvoltă pe soluri fertile, cernoziomice, pe suprafeţe tot mai reduse, ca urmare a includerii terenurilor tot mai mult în circuitul agricol. Utilizarea neraţională a determinat degradarea solurilor, în condiţiile unei agriculturi agresive, favorizând înaintarea deşertificării, ca în Asia Centrală, şi prin păstoritul excesiv practicat pentru creşterea ovinelor, caprinelor, cabalinelor şi bovinelor.
Climatul arid şi semiarid, cu veri călduroase, uscate, cu evaporaţie intensă şi ierni reci, puţin umede şi relativ incomode, cu vânturi frecvente, violente şi încărcate de praf, defineşte mediul stepelor şi al deşerturilor zonei temperate.
Stepele sunt reprezentate, spaţial, la vest şi nord de Marea Neagră, se continuă spre est, în Asia Centrală, la nord de Marea Caspică, până în ţinuturile altaice şi la sud de Lacul Baikal. Sub numele de prerie, apar la este de Munţii Stâncoşi, iar în emisfera sudică pe teritoriul Argentinei, sub numele de pampas.
În condiţiile precipitaţiilor ce nu depăşesc 400 mm/an şi ale unei amplitudini termice medii anuale de 25°…30°C, vegetaţia este formată dominant din plante ierboase, respectiv graminee, cu mici pâlcuri de pădure sau de arbuşti.
În Asia Centrală, în condiţiile absenţei influenţelor oceanice, s-au format deşerturile Gobi, Ţungaria, Kâzâlkum, Karakum, Ustiurt, Takla Makan, iar în America de Nord, Nevada şi Utah.
În condiţiile unor precipitaţii însumate la mai puţin de 200 mm/an şi ale unor amplitudini termice mai pronunţate, vegetaţia este mult mai săracă, cu smocuri de iarbă şi esenţe lemnoase izolate, precum saxaulul.
Fauna deşerturilor este mult mai variată, reprezentative fiind rozătoarele, precum iepurele de deşert, hârciogul cenuşiu, orbetele, popândăul galben, şoarecele săritor, ariciul urecheat.
Mamiferele sunt rare şi adaptate la uscăciune: cămila cu două cocoaşe, antilopa cu guşă, râsul de deşert, pisica pătată, vulpea şi lupul de deşert.
Dintre păsări, mai frecvente sunt dropia, gaiţa, găinuşa de deşert şi cucuveaua de nisip.
În acest mediu trăiesc şi şopârlele.