Mary Anne Warren – Avortul în Tratat de etică
Avortul şi dreptul la viaţă
– Au femeile dreptul de a recurge la avort în cazul sarcinilor nedorite?
– Este statul îndreptăţit (sau, poate, moralmente obligat) să interzică avorturile intenţionate?
– Ar trebui permise anumite avorturi, iar altele nu?
– Statutul legal al avortului decurge în mod direct din statutul său moral?
– Este necesar ca avorturile să fie legale, deşi uneori, sau întotdeauna, acestea sunt imorale?
Susţinătorii dreptului femeii de a alege avortul au răspuns argumentelor antiavort în mai multe moduri.
Voi examina trei linii de argumentaţie pentru punctul de vedere favorabil avortului:
1) avorturile ar trebui permise pentru că interzicerea lor are consecinţe nedorite;
2) femeile au dreptul moral de a alege avortul;
3) fătul nu este încă o persoană şi deci nu are un drept substanţial la viaţă. (…)
Care este momentul din ciclul de dezvoltare a unei fiinţe umane în care această dobândeşte un drept la viaţă total şi egal cu al celorlalţi?
Cele mai multe sisteme juridice contemporane consideră naşterea ca fiind momentul în care o nouă persoană legală îşi începe existenţa. Astfel, infanticidul este considerat o formă de omucidere, în timp ce avortul, chiar şi acolo unde este interzis, nu este în general considerat astfel.
Da, la o primă privire, naşterea pare a fi un criteriu total arbitrar al statului moral. De ce ar trebui fiinţele umane să dobândească dreptul total la viaţă în momentul naşterii şi nu mai devreme sau mai târziu?
(…) Unii filosofi argumentează că, deşi fătul nu este o persoană, capacitatea sa de a deveni una îi conferă aceleaşi drepturi morale primare. Acest argument este neplauzibil (…).