John Stuart Mill – Despre libertate (Limitarea libertăţii)

John Stuart Mill (1806-1873) – Despre libertate

Limitarea libertăţii

(…) unicul scop care îi îndreptăţeşte pe oameni, individual sau colectiv, la ingerinţe în sfera libertăţii de acţiune a fiecăruia dintre ei este autoapărarea? Unicul ţel în care puterea se poate exercita, în mod legitim, asupra oricărui membru al societăţii civilizate, împotriva voinţei sale, este acela de a împiedica vătămarea altora.

Propriul bine, fizic sau moral, nu constituie o îndreptăţire suficientă. Un om nu poate fi constrâns, în mod legitim, să facă un anumit lucru sau să se abţină a-l face pentru că ar fi mai bine pentru el să se comporte astfel, pentru că acest lucru l-ar face să fie mai fericit pentru că, în opinia altora, este înţelept sau este drept ca el să se comporte astfel.

Toate acestea sunt bune temeiuri pentru a discuta cu el, pentru a-l mustra sau a-l implora, dar nu şi pentru a-l constrânge sau a-i face rău dacă se comportă altfel. Pentru a justifica asemenea lucruri, conduita pe care dorim s-o descurajăm trebuie să fie de aşa natură încât să dăuneze altuia.

Singurul aspect al conduitei unui om pentru care el poate fi tras la răspundere de către societate este cel privitor la ceilalţi.

Sub aspectele care îl privesc doar pe el însuşi, independenţa lui este, de drept, absolută. Asupra lui însuşi, a propriului trup şi spirit, individul este suveran. (…)

John Stuart Mill - Despre libertate (Limitarea libertăţii)

Singura libertate demnă de acest nume este aceea de a-ţi urmări binele propriu, în felul tău propriu, atâta timp cât nu încerci să lipseşti pe alţii de binele lor sau să-i împiedici să şi-l dobândească. Fiecare este adevăratul paznic al propriei sănătăţi, fie ea trupească, mintală sau sufletească. Omenirea are mai mult de câştigat lăsând pe fiecare să trăiască aşa cum crede el că e mai bine decât silind pe fiecare să trăiască aşa cum li se pare celorlalţi că ar fi bine. (…)

De îndată ce o parte din conduita cuiva prejudiciază interesele altora, societatea are autoritatea de a se pronunţa asupra ei, rămânând să se discute dacă prin intervenţia societăţii va fi sau nu promovat binele general. O asemenea discuţie nu-şi are însă locul atunci când conduita unei persoane nu afectează interesele niciunei alte persoane, ci doar pe ale ei, sau când nu le afectează cu necesitate dacă persoanele în cauză nu o doresc (presupunând că este vorba de persoane mature, având nivelul intelectual obişnuit).

În toate cazurile de acest fel, trebuie să existe o deplină libertate, juridică şi socială, de a acţiona şi de a suporta consecinţele.


John Stuart Mill – Despre libertate (Limitarea libertăţii) publicat: 2020-04-21T15:07:22+03:00, actualizat: 2020-04-21T15:07:22+03:00 by Colegiu.info