Iubirea
Dumnezeu este izvorul şi fundamentul oricărei iubiri. Iubirea lui Dumnezeu pentru om şi pentru lume reprezintă chipul iubirii desăvârşite. Pe iubire stă întreg universul, căci din iubire a creat Dumnezeu lumea şi pe om, pentru ca tot din iubire să-l ridice din moarte la viaţă.
Iubirea se îndreaptă către Dumnezeu şi către semenii noştri. Iubirea faţă de Dumnezeu reprezintă chiar în Vechiul Testament cea mai înaltă poruncă „Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din toată puterea ta”.
Iubirea pentru aproapele reprezintă transpunerea iubirii faţă de Dumnezeu în planul vieţii umane.
Totodată, iubind pe toţi semenii, indiferent de vârstă sau de categoria socială, urmăm calea lui Hristos, Care a spus „Poruncă nouă vă dau: Să vă iubiţi unii pe alţii! Aşa cum v-am iubit Eu pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unii pe alţii. Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, de veţi avea iubire unii pentru alţii”.
Dimensiunile iubirii
Care sunt dimensiunile iubirii? E de ajuns să citim şi să înţelegem Imnul iubirii scris de Sf. Apostol Pavel, cunoscut şi receptat în literatura universală: „Iubirea rabdă îndelung; iubirea se dăruie, ea nu invidiază; ea nu se trufeşte, nu se îngâmfă; ea nu se poartă cu necuviinţă, nu-şi caută pe ale sale, nu se întărâtă, nu ţine-n seamă răul, nu se bucură de nedreptate, ci de adevăr se bucură; pe toate le crede, pe toate le nădăjduieşte, pe toate le rabdă; iubirea niciodată nu se trece”.
Evanghelia învaţă că nu poţi iubi cu jumătăţi de măsură. Pilda samariteanului milostiv înfăţişează, pe de o parte, indiferenţa, nepăsarea pentru existenţa celuilalt, pe de o altă parte, iubirea dezinteresată. Să reţinem „Abdicarea de la iubire înseamnă abdicarea de la viaţa autentică şi de la viaţa veşnică”.
Comuniunea cu ceilalţi nu se limitează doar la cunoaşterea lor, ci se desăvârşeşte în iubire. Ea face posibilă deplina acceptare a celorlalţi, pentru ceea ce sunt ca persoane.
Iubirea convinge! Când înaintezi în iubire, ajungi să-i determini şi pe alţii să trăiască acelaşi lucru – cu o singură condiţie: să existe preocupare. Iubirea este o cale de cunoaştere, de comunicare interpersonală: „Iubim cât cunoaştem, cunoaştem cât iubim”. Prin iubirea adevărată, sufletul nostru se deschide celorlalţi şi cunoaştem ceea ce este mai profund şi mai de valoare în sufletul lor.
Motivaţia fundamentală a rugăciunii rămâne iubirea, care-i uneşte pe oameni.
Iubirea se confundă cu senzualitatea? Nu, pentru că iubirea redusă la senzualitate reprezintă o pervertire a ei, iar un sentiment denaturat va implica o relaţie pe măsură. Patima desfrânării anulează libertatea şi falsifică sentimentul iubirii, orientându-ne către repere false şi amăgitoare.
Legătura iubirii trebuie să aibă o perspectivă veşnică, nefiind o satisfacţie de moment. A-i spune cuiva Te iubesc înseamnă a-i zice Pentru mine, tu nu vei muri niciodată.