În natură se observă o sensibilă diferenţiere a elementelor de hidrografie (râuri, lacuri, bălţi, ape subterane) în raport cu altitudinea reliefului şi condiţiile climatice din regiunea respectivă.
Regiunile de munte
În regiunile de munte hidrografia diferă în funcţie de poziţia geografică şi altitudinea acestora.
Elementele comune sunt: o reţea foarte densă de izvoare, pârâuri şi râuri alimentate de precipitaţiile bogate, existenţa unor pânze freatice discontinui (cu acumulări mari în zonele carstice), alimentarea pluvială şi nivală a reţelei hidrografice şi un grad de transformare relativ redus (exceptând construcţiile hidroenergetice).
Poluarea apelor este mai redusă, ceea ce permite utilizarea lor directă, ca sursă de apă potabilă.
Regiunile deluroase
Regiunile deluroase au o reţea hidrografică influenţată de caracteristicile reliefului şi de precipitaţiile mai reduse faţă de regiunile montane.
Lacurile sunt mai întinse şi mai diversificate (din cauza substratului argilos) iar râurile au un regim vizibil influenţat de regimul precipitaţiilor atmosferice. Apele freatice sunt aproape continui, dar pe alocuri pot fi sărate sau mineralizate. Există lucrări hidroameliorative şi acumulări antropice.
Regiunile de câmpie
Regiunile de câmpie se caracterizează printr-o reţea mai rară de râuri, dar foarte concentrată spre arterele hidrografice mari.
Apele freatice sunt continui, iar apele de adâncime prezintă frecvent acumulări mari. Regimul hidrologic al râurilor este dependent de condiţiile meteorologice din zonele mai înalte.
Delta Dunării
În Delta Dunării, hidrografia este omniprezentă prin braţe, gârle, lacuri, mlaştini şi este influenţată de oscilaţiile nivelului fluviului.
Litoralul Marii Negre
Litoralul Marii Negre introduce în plus o componentă hidrografică deosebită, apa Mării Negre, care are caracteristici similare cu ale altor ape marine.