Emmanuel Levinas (1906-1995) – Totalitate şi infinit
Epifania celuilalt
Prezentarea chipului – expresia – nu dezvăluie o lume interioară, prealabil închisă, adăugând o nouă regiune comprehensiunii sau cuprinderii. (…) Tot ce se petrece aici „între noi” priveşte pe toată lumea, chipul care mă priveşte se plasează în lumina deplină a ordinii publice, chiar dacă mă sustrag căutând complicitatea unei relaţii private cu interlocutorul şi clandestinitatea (…).
Epifania chipului ca şi chip deschide umanitatea. (…) orice relaţie socială provine din prezentarea Altuia către Acelaşi, fără intermedierea niciunei imagini sau semn, prin simpla expresie a chipului. Nu surprindem adecvat esenţa societăţii, dacă o definim prin asemănare cu genul care uneşte indivizi asemănători. (…)
Aceste diferenţe între celălalt şi eu nu depind de „proprietăţi” diferite care ar fi inerente „eului”, pe de o parte şi celuilalt, pe de alta; şi nici de dispoziţiile psihologice diferite pe care le-ar avea în timpul întâlnirii lor. Ele ţin de conjunctura Eu-celălalt, de orientarea inevitabilă a fiinţei „plecând de la sine” către „Celălalt”. (…)
Poziţia „faţă-către-faţă” nu e o modalitate a coexistenţei; nici măcar a cunoaşterii unui termen de către un altul; această cunoaştere este panoramică; poziţia „faţă-către-faţă” este producţia originară a fiinţei spre care urcă toate colocaţiile posibile ale termenilor. Revelaţia terţului, ireductibilă în chip, nu se produce decât prin chip.
John Locke (1632-1704) Eseu asupra intelectului omenesc
Continuare psihologică
Căci întrucât aceeaşi conştiinţă este ceea ce face ca un om să fie acelaşi faţă de el însuşi, identitatea personală depinde de ea (…).
În adevăr, în măsura în care o fiinţă raţională poate repeta ideea unei acţiuni trecute cu aceeaşi conştiinţă pe care a avut-o la început despre ea şi cu aceeaşi conştiinţă pe care o are despre o acţiune prezentă, în acea măsură este acea fiinţă acelaşi eu personal.
Căci datorită conştiinţei pe care o are despre gândurile şi acţiunile sale prezente, ea este acum un „eu” pentru sine însuşi şi va fi acelaşi „eu” în măsura în care aceeaşi conştiinţă se poate întinde la acţiunile trecute sau viitoare.