Dispariţia unor specii de animale
Diferitele specii de plante şi animale sunt rezultatul a milioane de ani de evoluţie, timp în care au reuşit să se dezvolte şi să se înmulţească, iar unele să dispară parţial sau total.
Numărul speciilor care au dispărut este greu de apreciat. Se presupune că din cele 311 specii dispărute în timpuri istorice 82% au dispărut în ultimele trei secole.
Dispariţia speciilor de-a lungul erelor geologice are cauze multiple, de natură internă (legate de specii) şi externă (legate de componentele abiotice ale mediului).
Cauzele interne
Cauzele interne care au condus la dispariţia speciilor sunt:
– îmbătrânirea speciei;
– epuizarea potenţialului vital;
– pierderea capacităţii de adaptare la condiţiile de mediu, ca urmare a specializării;
– apariţia unor maladii.
Cauzele externe
Printre cauzele externe sunt admise:
– evenimente tectonice cu implicaţii climatice;
– oscilaţiile nivelului oceanic;
– modificările climatice;
– modificările compoziţiei atmosferice, a salinităţii apei oceanice, a solului;
– acţiunea simultană a mai multor cauze.
Cauzele dispariţiei sau scăderii speciilor
Dispariţia sau scăderea până la un nivel critic al speciilor, local sau regional, au fost cauzate de:
– pierderea sau modificarea habitatului;
– poluarea apei, aerului şi solului;
– introducerea în mediu a unor specii exotice care ameninţă speciile locale;
– comercializarea excesivă a florei şi faunei.
Pescuitul intensiv combinat cu poluarea reprezintă un pericol pentru estuare şi mările interne.
Utilizarea pe scară largă a apei râurilor pentru irigaţii a redus volumul de apă al Lacului Aral, mărindu-i salinitatea şi transformând sarea în agent poluant.
Astfel, cele 24 de specii de peşte care furnizau în trecut 44.000 de tone de peşte anual, în prezent sunt considerate ca şi dispărute.