Dicţionar Istorie [cuneiformă, kuşiţi, hicsoşi, cosmocrator, palestră, talant, bazilică, dominus]

Glaciaţiune – lungi perioade de timp în care clima de pe pământ a cunoscut o răcire generală.

Viaţă prădalnică – etapă din evoluţia omului, în care el este vânător de animale şi culegător de plante şi fructe sălbatice din mediul natural.

Grădina raiului – potrivit Bibliei, aici au fost aşezaţi de Dumnezeu primii oameni creaţi, Adam şi Eva.

Neolitic – în greacă, vârsta pietrei noi, când confecţionarea uneltelor şi armelor se face prin şlefuirea, nu cioplirea pietrei.

Scriere cuneiformă – cea mai veche scriere descifrată, ce constă din semne simplificate ale obiectelor şi fiinţelor (pictograme), imprimate cu un stilet de trestie pe tăbliţe de argilă proaspătă.

Kuşiţi – popor din sud, din Nubia, fondator al regatului Kush.

Hicsoşi – în egipteană, străini din ţările de sus, adică de pe coasta siriană.

Cosmocrator – creatorul şi stăpânul universului.

Chivotul Legii – altar din lemn de salcâm, placat cu aur, venerat de evrei.

Aristocraţie – puterea celor aleşi.

Democraţie – regim politic ce se sprijină pe popor, format din cvasitotalitatea cetăţenilor liberi (puterea poporului).

Oligarhie – regim politic în care puterea aparţine unei minorităţi (stăpânirea celor puţini).

Strateg – magistrat atenian cu atribuţii militare.

Gimnaziu – în Grecia antică, edificiu public destinat la început practicării exerciţiilor fizice, ulterior centru intelectual.

Muzică – totalitatea artelor greceşti patronate de muze (teatru, poezie, muzică etc.).

Palestră – loc în care se practicau exerciţii fizice.

Talant – moneda de aur şi argint care a circulat în Grecia şi Roma antică.

Triumvirat – alianţa celor trei bărbaţi, formă de conducere politică în Roma antică.

Bazilică – edificiu public roman, al cărui interior era despărţit de şiruri de coloane.

Colegii – organizaţii profesionale în oraşele romane, cu funcţii religioase şi de binefacere.

Dominus – stăpân; conducător.

Funcţionar imperial – demnitar numit de împărat.

Magistratură – instituţie ai cărei titulari erau aleşi pe timp limitat.