Sistemul optic al ochiului
Corneea, cele două lichide (umoarea apoasă şi umoarea sticloasă) şi cristalinul formează sistemul optic al ochiului care proiectează pe retină imaginea răsturnată a obiectivului privit.
Defectele ochiului
Există defecte structurale, în mare parte moştenite, care afectează vederea.
Miopia
Miopia este afecţiunea celor care nu văd bine când privesc departe. Atunci, imaginea tinde să se formeze în faţa retinei fie din cauza formei prea alungite a globului ocular, fie din cauza puterii prea mari de refracţie a cristalinului.
Se poate accentua la copiii care scriu sau citesc la lumina prea slabă sau care se apropie ochii prea mult de caiet, carte sau calculator, stând prea mult timp în aceste poziţii incorecte.
Miopia se corectează cu lentile divergente.
Hipermetropia
Hipermetropia este afecţiunea celor care nu văd bine când privesc aproape. Când ochiul priveşte aproape, imaginea tinde să se formeze în spatele retinei. Hipermetropia este afecţiunea opusă miopiei.
Corecţia se face cu lentile convergente.
Astigmatismul
Astigmatismul este afecţiunea celor la care cristalinul nu are suprafaţa perfect sferică şi de aceea el nu focalizează corect razele de lumină.
Se corectează cu lentile cilindrice.
Strabismul
O afecţiune care nu ţine de sistemul optic ci de cei şase muşchi externi care rotesc globul ocular este strabismul. Unul dintre muşchi poate fi mai puternic şi, din această cauză, axele optice ale celor doi ochi nu sunt paralele.
Afecţiunea se corectează chirurgical sau cu ochelari care să orienteze ochiul afectat în direcţia corectă.