Pătrunderea în organism a unor proteine străine, dar şi prezenţa în organism a unor proteine proprii denaturate sau a unor substanţe chimice care nu au prin ele însele proprietăţi antigenice, dar care se combină cu proteinele gazdei dând naştere unui complex nou, străin pentru organism, va duce la formarea de anticorpi.
Antigenul
Antigenul este substanţa de natură proteică care are capacitatea de a provoca în organism formarea de anticorpi cu care reacţionează specific.
Anticorpii
Anticorpii sunt substanţe proteice de tip globulinic, sintetizate în organism ca răspuns la un stimul antigenic şi care reacţionează specific cu antigenul omolog.
Sistemul imunitar
Sistemul imunitar este constituit din două componente principale: imunitatea celulară şi imunitatea umorală. Aceste componente se dezvoltă de-a lungul unor căi de diferenţiere separate, însă în interrelaţie, în care sunt implicate mai multe tipuri de celule şi ţesuturi.
Limfocitul
Limfocitul este celula centrală în imunologie. Studii privitoare la diverşi markeri de pe membrana limfocitelor şi la activităţile lor funcţionale au permis identificarea a două populaţii principale de limfocite, denumite limfocite T şi limfocite B. Deşi ele reprezintă populaţii separate, au fost demonstrate mai multe zone de cooperare între ele.
Limfocitele T
Limfocitele T (celulele T) sunt denumite astfel pentru că sunt derivate din timus sau influenţate de timus în cursul dezvoltării lor. Celulele T sunt răspunzătoare de diverse funcţii ale imunităţii celulare, incluzând: reactivitatea cutanată întârziată, apărarea împotriva anumitor microorganisme, fungi, agenţi patogeni bacterieni intracelulari, virusuri, respingerea imunologică la alogrefe etc.
Limfocitele B
Limfocitele B (celulele B) sunt denumite astfel pentru că se dezvoltă în bursa lui Fabricius la păsări şi în măduva osoasă la unele specii, printre care şi la om. Celulele B şi celulele plasmatice care provin din ele sunt răspunzătoare de funcţiile de imunitate umorală. Aceasta înseamnă producerea de proteine plasmatice circulante, numite anticorpi.
Sinteza proteinelor-anticorpi
Sinteza proteinelor-anticorpi este un proces cu determinism genetic identic cu al oricărui proces de sinteză a proteinelor. Întocmai ca şi pentru celelalte celule secretorii de proteine, în genomul celulelor producătoare de anticorpi există o parte de ADN care funcţionează obligatoriu pentru realizarea planului de structură a celulei respective şi o parte pentru sinteza anticorpilor.