Alergen
Denumirea de alergen este un termen alternativ folosit de alergologi pentru orice antigen care stimulează producerea de IgE.
Anticorpii IgE oferă un exemplu elocvent a naturii funcţionale a moleculelor de anticorpi. IgE se leagă cu foarte mare afinitate de celulele unui ţesut, dar şi de alergeni. În acel moment IgE declanşează eliberarea din histocite a unor mediatori răspunzători de reacţiile cutanate veziculopapuloase caracteristice provocate prin expunerea pielii subiecţilor alergici la alergeni.
Alergie
Alergia este o reacţie anormală a organismului la una sau mai multe substanţe inofensive, în general, pentru marea majoritate a oamenilor.
Substanţele care provoacă reacţii alergice poartă denumirea de alergeni. Alergia este în esenţă o afecţiune fizică, dar factorii psiho-emoţionali (stresul, frica, furia etc.) pot determina sau agrava simptomatologia.
Surse pentru alergii
Cele mai comune surse pentru alergii sunt: polenul copacillor, ierburilor şi gramineelor, praful de casă, mucegaiurile, animalele, anumite alimente şi medicamente, precum şi înţepăturile de insecte.
După calea de pătrundere în organism, alergenii pot fi clasificaţi în: pneumoalergeni (polen, praf de casă, mucegaiuri, peri şi epiderme de animale), alergeni alimentari (albuşul de ou, laptele de vacă, căpşuni, fragi etc), alergeni de insecte (veninuri de insecte), alergeni medicamentoşi şi alergeni chimici (profesionali sau nu).
Reacţii alergice
Scutul de apărare al organismului împotriva infecţiilor şi bolilor este format din anticorpi sau imunoglobuline.
Unele persoane produc în exces un anumit anticorp numit imunoglobulina E (IgE). Anticorpii IgE în cantităţi abundente, suprareacţionează atunci când intră în contact cu un alergen, stimulând eliminarea în organism a unor compuşi chimici care la rândul lor accelerează simptomele alergiei mediate de IgE. Alergenii pot provoca şi alte reacţii alergice în care anticorpii IgE nu sunt implicaţi direct.
Reacţiile alergice determină simptome variate, ale diferitelor organe şi sisteme, localizate mai frecvent la nivelul:
– nasului – rinită alergică sau „febra fânului”, cu simptome precum mâncărime şi congestie nazală, strănut şi secreţii nazale apoase;
– plămânilor – astm bronşic, cu simptome precum senzaţii de sufocare şi wheezing („şuierat”);
– ochilor – conjunctivită, cu mâncărimi, roşeaţă şi lăcrimare;
– pielii – prin: eczeme (dermatite atipice), erupţie însoţită de mâncărimi la nivelul braţelor, picioarelor şi gâtului; dermatite de contact, leziuni caracteristice însoţite de mâncărimi care pot apărea în urma contactului direct cu substanţe provenite din produse cosmetice, bijuterii, îmbrăcăminte, precum şi prin contactul cu diverşi alergeni profesionali; urticarie, care provoacă mâncărime pe piele, buze, în gură sau nas;
Alergiile afectează aproximativ 20% din populaţie, iar o parte din ele sunt transmise ereditar.
Primele simptome ale alergiei pot apărea la orice vârstă, dar cei care sunt predispuşi la alergii, vor dezvolta simptome încă din copilărie.