Scenariul
Scenariul este un text scris special ori adaptare a unei opere literare, care este punctul de plecare în realizarea unui film. Autorul unui scenariu se numeşte scenarist.
Regia
Regia reprezintă concepţia interpretării scenice a unui text dramatic, a unui scenariu sau libret destinat să devină spectacol, îndrumarea jocului actorilor şi a montării unui spectacol de teatru, de cinema, de operă etc.
Diferenţa esenţială între regia de teatru şi cea de film constă în aceea că în primul caz regizorul coordonează jocul actorilor, în timp ce în cel de-al doilea dirijează aparatul de filmat.
Imaginea
Diferenţa dintre imaginea picturală şi cea de film se datorează în primul rând mişcării. Compoziţia în pictură apelează în primul rând la elemente geometrice, în timp ce în film trebuie să aibă în vedere mişcarea subiectului, amplasarea şi mişcarea camerei în raport cu subiectul şi, de asemenea, variaţiile luminii în raport cu acelaşi subiect.
Planurile de filmare au în vedere distanţa camerei în raport cu ceea ce se filmează şi pot fi de ansamblu, îndepărtate, apropiate etc. Mai există planul întreg (în care actorul este văzut în întregime), planul american (în care actorul se vede de la genunchi în sus), prim-planul (în care este surprinsă numai figură şi linia umerilor actorului), gros-planul (se vede faţa sau doar o parte a ei). Combinarea acestor planuri poate crea un efect puternic asupra spectatorului care nu mai este un simplu martor al acţiunii ce se derulează sub ochii săi, ci percepe şi reacţiile emoţionale ale personajelor reflectate în mimica actorilor.
Lumina este şi ea un element important. Regizorii au constatat destul de repede ca lumina naturală poate fi un handicap în arta filmului, în timp ce alternarea intensităţii şi a direcţiei fascicolului luminos produs artificial are efecte expresive. De exemplu, chipul uman capătă un aspect sinistru când este luminat de jos în sus, fapt speculat mai cu seamă în filmele de groază.
Culoarea poate avea o funcţie estetică, dar filmele color nu sunt neapărat superioare celor alb-negru. Persoana care manevrează camera de filmare se numeşte cameraman.
Coloana sonoră
Muzica de film nu are o valoare în sine, ci trebuie să însoţească imaginea şi să fie în concordanţă cu acţiunea dramatică. Altfel spus, ritmul muzical trebuie să se sincronizeze cu ritmul vizual.
Interpretarea actoricească
Interpretarea actoricească este, fără îndoială, un element important, dar nu cel mai important. Succesul de casă al unui film este în mod cert influenţat de prezenţa starurilor, dar încasările nu reflectă totdeauna valoarea artistică a unei pelicule.
În istoria cinematografiei există destule exemple de filme valoroase în care au jucat neprofesionişti ori actori obscuri, care abia ulterior s-au transformat în vedete. Este suficient să amintim capodopere precum Hoţii de biciclete de Vittorio de Sica, din 1948 şi Decameronul lui Pier-Paolo Passolini din 1970, unde interpreţii sunt numai oameni „de pe stradă”, sau Romeo şi Julieta, regizat de Franco Zefirelli în 1968, interpretat de doi adolescenţi chiar de vârsta personajelor shakespeariene.
Alegerea interpreţilor este însă esenţială, căci fizicul şi personalitatea lor trebuie să coincidă cu personalitatea eroilor întruchipaţi. Şi nu totdeauna un interpret de teatru de mare valoare va fi şi un mare actor de film, căci arta reprezentării dramatice este guvernată de alte principii decât cea cinematografică.