Aristotel (384-322 i.H.) – Politica
Dreptate şi merit
Se va susţine poate că puterea politică trebuie să se împartă în mod inegal, potrivit superiorităţii meritelor, chiar dacă celelalte calităţi ar fi egale şi chiar dacă cetăţenii ar fi cu totul asemnănători şi că drepturile şi consideraţia trebuie să fie diferite când indivizii se deosebesc.
Dar, dacă acest principiu este adevărat, chiar frăgezimea obrazului ori mărimea staturii, ori altă superioritate, oricare ar fi, ar putea să dea drept la o mai mare putere politică; însă neadevărul este vădit aici, şi câteva comparaţii din alte ştiinţe şi arte o vor proba îndeajuns.
Dacă s-ar împărţi flaute unor artişti egali între ei, ca unora ce se îndeletnicesc toţi cu aceeaşi artă, nu li se vor da cele mai bune instrumente celor mai nobili, pentru că nobleţea nu-i face mai destoinici a cânta din flaut; ci va trebui să se dea instrumentul cel mai desăvârşit artistului care va şti să se servească cel mai bine de el.
Dacă raţionamentul nu este încă destul de clar, să-l întindem ceva mai departe. Fie un om foarte dibaci în arta flautului, însă mult mai puţin distins ca naştere şi frumuseţe, calităţi care sunt considerate fiecare în parte, să zicem, mult mai preţioase ca talentul de a cânta din flaut şi în aceste două privinţe – nobleţe şi frumuseţe – rivalii săi îl întrec cu mult mai mult decât îi întrece el ca flautist; susţin că numai lui trebuie să i se dea instrumentul cel mai bun. (…)
Dar fiindcă este cu totul imposibil acest lucru, este clar că nimeni nu pretinde câtuşi de puţin ca în chestiune de drepturi politice să se împartă puterea potrivit oricărei specii de neegalitate.
Că unii sunt uşori la alergat, iar alţii înceţi nu e un cuvânt ca în politică să aibă unii mai mult, iar ceilalţi mai puţin: numai la jocurile atletice diferenţele acestea se vor putea preţui după talentul lor adevărat. Aici, în mod necesar, nu trebuie să se compare decât calităţile ce contribuie la formarea statului. Astfel, au toată dreptatea oamenii să acorde o distincţie particulară nobleţei, libertăţii, averii. (…)
Dar la aceste prime elemente trebuie a se adăuga alte două: justiţia şi vitejia războinică, de care statul de asemenea nu se poate lipsi, căci dacă cea dintâi este necesară fiinţării sale, cealaltă este necesară prosperităţii sale.
Pe lângă acestea, deoarece egalitatea şi neegalitatea completă sunt nedrepte între indivizi care nu sunt egali ori neegali decât într-o singură privinţă, toate constituţiile în care egalitatea şi neegalitatea sunt întemeiate pe baze de felul acesta sunt în mod necesar corupte.