Rugăciunea ca dialog tainic
De ce este necesară rugăciunea? Aceasta apare ca expresie a dorinţei omului de a tinde spre Dumnezeu, de a se apropia de El. În rugăciune are loc un dialog tainic. Omul îi împărtăşeşte lui Dumnezeu gândurile şi sentimentele sale, într-un cuvânt – starea sa. În acelaşi timp, Dumnezeu îi răspunde omului, călăuzindu-l în viaţa sa de fiecare zi. În rugăciune, Dumnezeu Se descoperă omului mai mult decât oriunde.
Dialogul cu Dumnezeu este firesc pentru om, iar rugăciunea reprezintă vorbirea unui eu cu un Tu. În rugăciune nu te raportezi la un principiu, la o putere, ci la o persoană: Dumnezeu. Numai o persoană este capabilă de un dialog viu, permanent.
Formele concrete ale rugăciunii
Experienţele-limită îl fac pe om să renunţe la ideea că el poate totul. Înălţând gândul spre Dumnezeu, omul realizează că împlinirea lui ţine de lucrarea divină. A te ruga nu reprezintă o obligaţie, ci o manifestare a libertăţii omului şi a iubirii lui faţă de Dumnezeu.
Putem vorbi atât de o rugăciune particulară, personală, cât şi de o formă comunitară a rugăciunii. Ele sunt nedespărţite; măsura rugăciunii personale este dată de participarea la rugăciunea Bisericii, în special la Sfânta Liturghie. Cu alte cuvinte, înveţi să te rogi numai într-o comunitate creştină.
Rugăciunea este totdeauna însoţită de anumite gesturi:
– îngenuncherea, ca expresie a smereniei
– închinarea, ca întărire prin semnul crucii.
* Există şi piedici în calea rugăciunii! Amintim doar două dintre ele: nepăsarea şi comoditatea, prin care omul refuză legătura cu Dumnezeu.
Rugăciune şi credinţă
În mintea celui care se roagă nu trebuie să se strecoare îndoiala. Adevărata rugăciune este plină de credinţă, nu un act formal şi nesincer.
La Sfântul Ioan de Kronstadt găsim un pasaj foarte interesant: „Adu-ţi aminte: când te rogi, Dumnezeu aşteaptă să răspunzi la întrebarea: Crezi tu că pot face asta?”. Răspunsul tău trebuie să vină din adâncul inimii: „Da, Doamne!”. Puterea rugăciunii vine şi din conştiinţa că urmezi voia lui Dumnezeu, şi nu dorinţele proprii. „Facă-se voia Ta„ – rostim în rugăciunea Tatăl nostru.
Dar dacă Dumnezeu nu ascultă rugăciunea? Din iubire faţă de om, Dumnezeu nu împlineşte decât ceea ce îi este de folos cu adevărat.