Ochiul poate fi considerat un sistem optic centrat. Elementele principale sunt: cristalinul şi retina.
Cristalinul
Cristalinul joacă rolul unei lentile convergente. Acesta este susţinut de muşchii ciliari, care prin contracţie modifică curbura feţelor şi prin urmare şi distanţa focală.
Retina
Retina este cea pe care cristalinul formează imagini reale care sunt transmise creierului prin nervul optic.
Acomodarea
Distanţa dintre cristalin şi retină este fixă şi aproximativ egală cu 15 mm.
Punerea la punct a imaginii ce se formează pe retină, adică obţinerea unei imagini clare, care se realizează prin deformarea cristalinului, se numeşte acomodare.
Pentru un ochi normal, relaxat, imaginea unui obiect situat la infinit (câteva sute de metri sau câţiva kilometri) se formează pe retină.
Dacă obiectivul se apropie, muşchii măresc curbura cristalinului astfel încât imaginea să se formeze tot pe retină.
Distanţa minimă de vedere clară (pentru citit) se consideră egală cu 25 cm.
Pentru distanţe mai mici, acomodarea devine obositoare şi obiectul se vede neclar.
În concluzie, un ochi normal vede clar obiectele situate între infinit şi 25 cm de ochi.
Punctul cel mai îndepărtat vizibil se numeşte punctum remotum P.R.
Punctul vizibil cel mai apropiat se numeşte punctum proximum P.P.