Epifiza
Este cunoscută şi sub numele de glanda pineală (având formă unui con de pin). Este localizată în partea posterioară a diencefalului, între coliculii cvadrigemeni superiori.
Epifiza este acoperită de o capsulă, iar stroma ei conţine celule gliale cu rol secretor, fibre vegetative simpatice, care au legătură cu retină, fibre de reticulină şi celule epiteliale.
Hormonul activ al glandei este considerat a fi melatonina, fiind secretat sub influenţa ritmului circadian: întunericul stimulează secreţia, iar lumina o inhibă. Melatonina are efect inhibitor asupra eliberării hormonilor gonadotropi hipofizari (FSH şi LH) şi, de aceea, în lipsa ei apare pubertatea precoce.
Glanda atinge dezvoltarea maximă în perioada copilăriei şi începe să involueze înainte de pubertate (fără să-şi înceteze activitatea de-a lungul vieţii).
Timusul
Timusul sau glanda copilăriei este situat retrosternal, în mediastin (spaţiul dintre cei doi plămâni). După pubertate involuează treptat, rămânând un organ limfoid.
Este alcătuit din lobi, iar lobii, din lobuli, aceştia având o zonă corticală formată dintr-o reţea conjunctivă de susţinere, în ochiurile căreia se găsesc timocite şi o zonă medulară cu aceeaşi structură, dar care are grupări de celule dispuse concentric în jurul unei celule centrale.
Celulele timice se numesc timocite şi au migrat din măduva hematogenă în timus, unde se transformă în celule formatoare de limfocite.
Timusul este un organ cu dublu rol:
– imunitar, reprezentat de formarea şi maturarea limfocitelor T;
– endocrin, reprezentat de sinteza unor substanţe proteice cu activitate de tip hormonal, implicate în frânarea dezvoltării gonadelor şi în stimularea mineralizării osoase.