Masele plastice sunt produse de sinteză, cu compoziţie neomogenă.
Componentul de bază al unui material plastic este un compus macromolecular.
La acesta se adaugă, în diferite proporţii, produsele de condiţionare, care au rolul de a îmbunătăţi anumite proprietăţi.
În general, produsele de condiţionare sunt:
a) plastifianţi, pentru micşorarea fragilităţii şi a rigidităţii;
b) materiale de umplutură (caolin, azbest, cretă etc.) pentru a mări rezistenţa mecanică, rezistenţa termică, rezistenţa electrică;
c) stabilizatori şi antioxidanţi pentru a împiedica îmbătrânirea;
d) coloranţi pentru un aspect plăcut.
Materialele plastice sunt substanţe:
a) solide;
b) bune izolatoare electrice;
c) rezistente în anumite limite la acţiunea unor reactivi chimici;
d) cu bună rezistenţă mecanică.
Materialele plastice pot fi prelucrate în diferite moduri, prin:
a) turnare;
b) presare;
c) injectare;
d) suflare etc.
Datorită proprietăţilor pe care le au, materialele plastice se folosesc azi în cele mai diverse scopuri şi în diferite sectoare de activitate:
a) înlocuitori de lemn;
b) înlocuitori de metal;
c) înlocuitori de piele;
d) electroizolanţi;
e) materiale de bază şi decorative în:
– construcţii;
– optică;
– producerea de bunuri de larg consum.
Componenţii principali ai acestor materiale sunt polimerii care se obţin din compuşi nesaturaţi cu o legătură dublă, numiţi monomeri vinilici, prin reacţia de polimerizare.
Condiţiile în care se desfăşoară procesele de polimerizare (temperatură, presiune, catalizatori, iniţiatori, mediu de reacţie, procedeu de polimerizare) sunt foarte diverse şi diferă în funcţie de:
a) monomerul supus polimerizării;
b) proprietăţile pe care se doreşte să le aibă polimerul obţinut.
Masele plastice
