Societatea Junimea şi revista Convorbiri literare au creat un anumit mod de a înţelege cultura, fenomenul primind, în ansamblu, numele de spirit junimist.
Sintetizate de Tudor Vianu, trăsăturile caracteristice ale spiritului junimist au fost următoarele: înclinaţia spre filosofie, spiritul oratoric, clasicismul, ironia şi spiritul critic.
Înclinaţia spre filosofie
Intelectuali foarte cultivaţi, toţi junimiştii au fost oameni cu pregătire filosofică, la curent cu evoluţia ştiinţei şi a literaturii.
Spiritul oratoric
Junimea a dezaprobat modul de a vorbi în public al generaţiei anterioare, care contribuise la crearea unei frazeologii demagogice. Cuvântările junimiştilor se caracterizează printr-un sever control al expresiei. Ei creează un nou stil oratonic, caracterizat prin rigurozitate şi laconism.
Clasicismul
Junimiştii au încurajat promovarea literaturii clasice, înţelegând prin aceasta atât literatura ce aparţinea curentului clasic propriu-zis, cât şi operele contemporane ce întruneau prin valoarea lor artistică elementele clasice.
Ironia
Junimiştii cultivau umorul şi ironia. Ei aveau convingerea că nu se poate construi nimic pe o bază nouă fără a distruge mai întâi, cu ajutorul ironiei, prejudecăţile şi ideile greşite. Una dintre ţintele ironiei lui Maiorescu a fost „beţia de cuvinte”.
Spiritul critic
Junimiştii au fost partizanii spiritului critic în cultură, adică ai acelei atitudini care nu admite nimic decât sub rezerva discuţiei şi a argumentaţiei temeinice.
În studiul intitulat În contra direcţiei de astăzi în cultura română, Titu Maiorescu a făcut observaţia că, de la 1821 încoace, dezvoltarea ţării s-a realizat prin preluarea de la alte civilizaţii europene a unor „forme” (adică a unor instituţii sociale sau culturale) ce nu ar corespunde „fondului”, adică spiritului tradiţional, felului de viaţă de la noi. Observaţia maioresciană a devenit celebră sub numele „forme fără fond„.