Resursele naturale
Resursele naturale, care constituie diverse forme naturale de materie şi energie necesare oamenilor, există ca substanţe în stare solidă (lemn, cărbuni, minereuri, roci de construcţie ş.a.), lichidă (apă, petrol ş.a.), gazoasă (gaze naturale, oxigen, hidrogen, azot ş.a.) sau ca radiaţie solară, energie eoliană etc.
Valorificarea resurselor naturale
Valorificarea resurselor se realizează în funcţie de nivelul dezvoltării ştiinţei şi tehnicii, precum şi de cel al posibilităţilor economice şi fiananciare ale fiecărui stat.
Astfel, există unele resurse care se întrebuinţează de mai multe secole (lemnul, cărbunii, petrolul, gazele naturale etc.), şi altele relativ cunoscute, dar care, din diverse motive de natură economică, sunt valorificate parţial sau incomplet. La acestea se adaugă alte categorii prospective, cărora li se atribuie o utilizare în viitor (hidrogenul, unele substanţe minerale aflate pe fundul mărilor şi oceanelor), sau cele cărora încă nu li s-a precizat importanţa pentru societate.
Unele resurse au fost folosite încă în Antichitate (solul pentru diverse culturi, lemnul pentru construcţii, foc etc.). Pe măsura avansării cunoaşterii, creşterii populaţiei şi sporirii necesitaţilor sociale au intrat în exploatare diverse minereuri (în vederea obţinerii cuprului, a fierului şi a altor metale), a fost utilizată forţa vântului (în navigaţie) sau a apei (diverse instalaţii hidraulice), iar din secolul al XVIII-lea se trece la exploatarea intensivă a cărbunilor, apoi a petrolului, gazelor, hidroenergiei etc.
Clasificarea resurselor
Clasificarea resurselor se poate realiza după diferite criterii variate, mai cunoscută fiind aceea după repartiţia lor în principalele învelişuri terestre. În acest sens, unele resurse sunt localizate în scoarţa pământului, iar altele în atmosferă, hidrosferă, biosferă.
Unele au o repartiţie generală (apa, aerul, radiaţia solară), iar altele sunt legate de spaţii limitate, răspândite neuniform pe suprafaţa terestră.
Cele din prima categorie au caracter inepuizabil, pe când celelalte se pot epuiza, de unde şi necesitatea unei exploatări raţionale a lor, precum şi nevoia stimulării cercetării pentru identificarea de noi resurse.