Caracteristicile nuvelei fantastice
Nuvela fantastică are următoarele caracteristici:
– acţiunea gravitează între natural şi supranatural
– faptele au caracter insolit, straniu, dimensiunea spaţială şi cea temporală au alte coordonate decât cele normale
– mister, suspans şi incertitudine
– personajele au valenţe simbolice sau mitice
– finalul ambiguu
– conţine teme şi motive specifice (călătoria în timp, pactul cu diavolul, dublul, identitatea incertă, visul)
– mesajul filosofic.
Proza fantastică a lui M. Eliade
În proza fantastică a lui M. Eliade, elementul fantastic cunoaşte trei forme:
a) fantastic de sorginte folclorică, dezvoltat într-o manieră proprie în Domnişoara Christina, Şarpele.
b) fantastic de sursă indiană, ca elemente de exotic şi mister orizontal, de factură magică (Secretul doctorului Honigberger, Nopţi la Serampore).
c) fantasticul ca ilustrare a relaţiei dintre sacru şi profan în existenţa omului comun, dintr-un nou spaţiu plin de mistere, semne şi mituri proprii Bucureştiului interbelic.
Nuvela fantastică în literatura română, Exemple de nuvele fantastice
În literatura română, nuvela fantastică are o bogată tradiţie.
Epoca marilor clasici
În epoca marilor clasici (în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea), nuvela fantastică este cultivată de:
– I. L. Caragiale, creator al unui univers balcanic-oriental (Kir Ianulea, La hanul lui Mânjoală, Calul dracului)
– Mihai Eminescu, prin nuvelele cu substrat filosofic (Sărmanul Dionis, Cezara).
Perioada interbelică
Până la primul război mondial şi în perioada interbelică, nuvela fantastică este asociată:
– legendei (G. Galaction, Moara lui Călifar)
– mitului (V. Voiculescu, Ultimul Berevoi)
– psihologicului (Gib Mihăescu, Braţul Andromedei).
Proza contemporană
În proza contemporană, nuvela fantastică se deschide spre integrarea subconştientului şi a universurilor ştiinţifico-fantastice (Al. Colin, Legendele Ţării lui Vam; V. Kernbach, Povestiri ciudate).