Nutriţia
Nutriţia reprezintă ansamblul de activităţi prin care un organism asigură metabolismul, fiind realizată de sistemele digestiv, circulator, respirator şi excretor.
Sistemul digestiv
Sistemul digestiv cuprinde totalitatea organelor care asigură digestia alimentelor, absorbţia nutrimentelor şi eliminarea resturilor nedigerate.
Prin digestie, alimentele sunt transformate pentru a putea fi asimilate, intrând în compoziţia mediului intern:
– lipidele sunt hidrolizate sub acţiunea enzimelor lipolitice (lipaze) până la acizi graşi şi glicerol;
– proteinele sunt hidrolizate sub acţiunea enzimelor proteolitice (proteaze) până la aminoacizi;
– glucidele sunt hidrolizate sub acţiunea enzimelor glicolitice (glicolaze) până la monozaharide (glucoză, fructoză, galactoză).
Sistemul digestiv este alcătuit din tub digestiv (în care se varsă secreţiile glandelor care produc enzime digestive şi în care are loc digestia) şi glandele anexe.
Tubul digestiv
Tubul digestiv are o structură unitară, peretele lui fiind alcătuit din patru tunici:
– mucoasă, care tapetează lumenul; este formată din ţesut epitelial;
– submucoasă, formată din ţesut conjunctiv lax; conţine vase de sânge, glande de tip mucos şi un plex nervos (Meissner);
– musculară, constituită din ţesut muscular striat (în cavitatea bucală, faringe, treimea superioară a esofagului şi la nivelul sfincterului anal extern) şi din ţesut muscular neted, majoritatea cu dispoziţie circulară şi longitudinală (la nivelul stomacului apare şi al treilea strat, cu dispoziţie oblică); stratul intern, circular, prin îngroşare în anumite zone, formează sfinctere, care închid şi deschid anumite orificii. În tunica musculară se află un alt plex nervos (Auerbach);
– externă, formată din ţesut conjunctiv lax şi numită adventice (cu excepţia organelor abdominale, la care stratul extern este reprezentat de seroasa peritoneală, cu rol de fixare).
Tubul digestiv este alcătuit din mai multe segmente succesive: cavitate bucală, faringe, esofag, stomac, intestin subţire şi intestin gros.