Naratorul omniscient
Naratorul omniscient poate fi:
a) implicat (ca erou martor sau prin comentariul autorului)
b) neimplicat, fiind astfel o simplă „voce” care prezintă acţiunea; povestirea la persoana a III-a.
Naratorul omniscient plăsmuieşte traiectoriile existenţei personajelor, conform unui destin prestabilit, cunoscând de la început finalul.
Naratorul înfăţişează realitatea plăsmuită nu ca pe o succesiune de evenimente imprevizibile, accidentale, ci ca pe un proces logic, cu final explicabil şi previzibil. Înlănţuite temporal şi cauzal, faptele devin credibile, verosimile.
Omniscient şi omniprezent, naratorul realizează portretul personajelor (caracterizarea directă).
Discursul narativ
Autorul are viziunea de ansamblu (concepe mesajul), alege tehnicile narative şi le asociază, aflându-se în operele tradiţionale „dincolo” de text.
Discursul narativ reflectă preocuparea de a realiza o construcţie circulară.
Simetria şi alternanţa planurilor naraţiunii conferă romanului perfecţiunea clasică.
Pluriperspectiva
Tehnica pluralităţii perspectivelor constă în caracterizarea directă realizată de alte personaje.
Pluriperspectiva este prezentarea personajului prin mai multe perspective.
Tehnica contrapunctului
Alternanţa planurilor (reluarea lor succesivă) se realizează prin tehnica contrapunctului (ex: romanul Ion).
Tehnica contrapunctului dezvoltă în literatură aceeaşi temă în medii şi momente diferite, marcând semnificaţia comună a secvenţelor epice.
Simetria construcţiei
Simetria construcţiei se realizează prin reluarea cu valoare simbolică a începutului (incipitului), ca final al romanului, pentru a circumscrie structura circulară a romanului.