Libertatea lui Dumnezeu
Dacă Dumnezeu este liber de orice determinare şi constrângere, fiind principiul existenţei, omul este liber pentru că este creat după chipul lui Dumnezeu.
Dumnezeu Se descoperă şi face cunoscută voia Sa, iar omul acceptă în mod liber lucrarea harului.
Astfel, are loc întâlnirea a două mari libertăţi: libertatea lui Dumnezeu şi libertatea omului.
Libertatea omului
Libertatea este o dimensiune esenţială a chipului divin din om.
Omul nu a fost creat ca un obiect, ci ca o persoană.
Dumnezeu l-a creat pe om liber şi nu îl constrânge să săvârşească binele, căci îi respectă libertatea.
Harul divin
În libertate, omul se deschide harului şi recunoaşte lucrarea lui Dumnezeu în viaţa sa.
Harul desfiinţează libertatea? Desigur, nu. Libertatea omului şi harul lui Dumnezeu nu se află în contradicţie, căci harul nu forţează în nici un fel voinţa omului, ci aduce speranţă şi pace în sufletul care spune „Da” lui Dumnezeu. „Iată, Eu stau la uşă şi bat; de-Mi va auzi cineva glasul şi-Mi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine”.
Modelul înţelegerii raportului dintre libertatea omului şi harul divin este Maica Domnului. Ea răspunde îngerului Gavriil la Buna-Vestire: „Fie mie după cuvântul tău!”, cu alte cuvinte: „Da, Doamne, ascult cuvântul Tău şi accept chemarea Ta!„ Prin acest „Da”, Maica Domnului vindecă neascultarea primilor oameni, Adam şi Eva.
Reedităm această afirmaţie a Maicii Domnului, care a marcat Întruparea Fiului lui Dumnezeu, ori de câte ori spunem în rugăciunea Tatăl nostru: „Facă-se voia Ta…”. Această atitudine nu este nimic altceva decât răspunsul înţelept al omului la iubirea lui Dumnezeu.