După cum sugerează chiar cuvântul, întreprinzător desemnează o persoană care întreprinde, se implică în crearea unui lucru, se angajează în ceva, respectiv într-o activitate economică.
Practic, întreprinzătorul este persoana care iniţiază şi derulează o acţiune astfel încât îşi asumă riscurile generate de inovare, în schimbul unor satisfacţii materiale sau personale.
Aspecte ale acţiunii întreprinzătorului
Definiţia precizată atrage atenţia asupra a patru aspecte:
– întreprinzătorul este un iniţiator (nu numai în domeniul economic, chiar dacă acesta este cea mai extinsă arie de manifestare a spiritului antreprenorial)
– întreprinzătorul îşi asumă riscurile derivate din acţiunea sa (materiale, psihice sau sociale)
– întreprinzătorul este un inovator (în sensul că exploatează noi combinaţii a ceea ce există deja)
– întreprinzătorul îşi manifestă spiritul antreprenorial în vederea obţinerii anumitor satisfacţii (materiale, psihologice, sociale sau morale).
Nici una dintre abordări nu este însă relevantă pentru manifestarea spiritului antreprenorial. Intrarea în afaceri trebuie să fie întotdeauna rezultatul unei decizii conştiente, motivată de cunoaşterea potenţialului propriu, a domeniului economic în care se iniţiază activitatea şi înţelegerea riscurilor implicate.
Factori care influenţează manifestarea spiritului antreprenorial
Manifestarea spiritului antreprenorial poate fi favorizată sau dimpotrivă, defavorizată, de două categorii de factori:
Factori macroeconomici
– starea generală a economiei (existenţa unei faze de creştere sau, dimpotrivă, de reducere a activităţii economice)
– rata inflaţiei
– rata dobânzii (multe dintre afaceri se încep în baza unor împrumuturi)
– accesul la capital (existenţa unor posibilităţi de finanţare a activităţilor economice nou demarate)
– reglementări juridice (legate, spre exemplu, de facilităţi guvernamentale pentru afacerile noi) etc.
Factori microeconomici
– competenţa antreprenorială (deţinerea unui potenţial propriu în acest sens, care poate include cunoştinţe legate de domeniul producţiei, financiar, marketing etc.)
– resursele umane (pregătirea şi loialitatea salariaţilor)
– atitudinea faţă de muncă (succesul presupune întotdeauna un volum mare de muncă şi seriozitate)
– planificarea (activităţile economice nu se desfăşoară la întâmplare) etc.