Hibridarea
Gregor Mendel a efectuat numeroase experimente de hibridare la mazăre, ale căror rezultate au fost confirmate prin hibridări efectuate ulterior la specii din alte genuri ca: Phaseolus (fasole), Prunus (prun) etc.
Hibridarea este încrucişarea între genitori (părinţi) care diferă prin una sau mai multe perechi de caractere.
– monohibridare – o singură pereche de caractere;
– dihibridare – două perechi de caractere;
– polihibridare – mai multe perechi de caractere.
Rezultatul unei hibridări se numeşte hibrid.
Genotipul
Genotipul reprezintă totalitatea factorilor ereditari (respectiv a genelor) conţinuţi de un organism.
În celulele somatice (2n), fiecare factor ereditar (genă) se află în stare dublă, iar în gameţi (n), în stare singulară.
Fenotipul
Fenotipul constă în ansamblul de însuşiri morfologice, fiziologice, biochimice şi de comportament ale unui individ, ca rezultat al interacţiunii dintre genotip şi mediu.
Semidominanţa
Fenomenul de semidominanţă (dominanţa incompletă sau segregarea tip Zea) este caracterizat prin faptul că hibrizii heterozigoţi manifestă un fenotip intermediar între fenotipul manifestat de cei doi genitori homozigoţi.
Supradominanţa
Fenomenul de supradominanţă este caracterizat prin faptul că hibridul heterozigot manifestă o intensificare a însuşirilor sale legate de vitalitate, viabilitate şi reproducere, în comparaţie cu ambii genitori homozigoţi.
Acţiunea genelor letale
Genele letale determină moartea indivizilor atunci când se află în stare homozigot dominantă sau recesivă. Acţiunea lor modifică raportul fenotipic mendelian de segregare.
Codominanţa
Fenomenul de codominanţă este caracteristic determinismului genetic al tipurilor de grupe sanguine la om şi la alte mamifere.
Harta cromozomală
Harta cromozomală constă în reprezentarea schematică a cromozomilor şi a genelor care alcătuiesc diferite grupe de linkage, gene plasate la distanţe relative exprimate prin procente de recombinare.