I. Geosistemul
1. Ce este geosistemul
Geosistemul este:
a) un sistem deschis;
b) un întreg alcătuit din elemente corelate ale naturii;
c) supus legilor naturii;
d) cea mai complexă categorie de sistem teritorial;
e) un grup de sisteme spaţiale autohtone ale factorilor naturali şi antropici;
f) apărut ca rezultat al interacţiunii dintre natură şi societate.
Un geosistem încorporează câteva peisaje, ecosisteme aflate în mod diferit sub controlul comunităţii umane.
2. Structura geosistemului
Există un raport direct între caracterul funcţional al geosistemului şi structura acestuia, în sensul că funcţionalitatea determină structura.
Pe de altă parte, geosistemului îi este caracteristică:
a) o structură verticală, concretizată prin geoorizonturi, respectiv învelişuri sau geosfere;
b) o structură orizontală, reprezentată prin geofaciesuri numite subunităţi teritoriale.
Relaţiile dintre componente se materializează prin fluxuri de energie, substanţe şi informaţii generând esenţa funcţională a structurilor.
3. Calităţile generale specifice unui geosistem
Geosistemul se identifică prin calităţile generale specifice unui sistem:
a) integralitatea
– arată ca toate componentele îşi pierd individualitatea, prin raporturile cu celelalte componente ale întregului, caracterizându-se prin atribute noi.
b) caracterul istoric
– starea actuală a elementelor este determinată de o succesiune de fenomene, procese care s-au desfăşurat în trecut şi pe care geosistemul le reflectă în prezent.
c) caracterul informaţional
– evoluţia, structura, modul de organizare a geosistemului se fac pe baza schimbului de informaţie dintre componente.
d) reflectarea
– atribut fundamental al materiei, structurilor şi sistemelor materiale aflate în interacţiune;
– constă în capacitatea acestora de a înregistra, păstra şi transmite influenţele exercitate de acţiunea altor sisteme.
e) autostabilitatea
– sistemul se află într-o continuă organizare, prin procese care îi imprimă noi calităţi în comportarea sa faţă de cerinţele mediului;
– nu este vorba de o mişcare mecanică, liniară, ci de procese mult mai complexe, care conferă sistemului în permanenţă calităţi noi, necesare pentru a rezista tendinţelor influenţei ambianţei de a-i dezmembra întregul;
– adaptarea continuă a proceselor şi structurilor pentru menţinerea întregului şi la condiţiile exterioare identifică existenţa unor forţe interne, proprii sistemului, capabile să controleze şi să regleze procesele, cu alte cuvinte, să-i confere autostabilitate.
f) conexiunea inversă
– sistemul primeşte informaţii sub formă de impulsuri, din partea mediului, a sistemului în care se încadrează, ce pot fi definite ca intrări.
g) autoreglarea
– mecanismul feedbackului, în sensul că, pe lângă stabilitate, oferă sistemului şi capacitatea de a se autoregla, de a se adapta permanent propriilor cerinţe şi celor ale ambianţei.
II. Ecosistemul
1. Ce este ecosistemul
Ecosistemul este ansamblul:
a) unităţilor de fiinţe vii;
b) comunităţilor energetice;
c) comunităţilor fizice;
d) comunităţilor chimice;
e) comunităţilor biologice etc.
Ecosistem acvatic <=> Ecosistem terestru
III. Biotopul
1. Ce este biotopul
Biotopul, constituit dintr-o porţiune a reliefului, este spaţiul vital şi sursa de alimentare a unei anumite biocenoze.
2. Ce cuprinde biotopul
Biotopul cuprinde într-un sistem fizic toţi factorii:
a) naturali;
b) geomorfologici;
c) de climă;
d) de sol.
IV. Biocenoza
Biocenoza este formată din populaţiile diferitelor specii.
Acestea sunt legate nu numai teritorial, ci şi prin relaţii de interdependenţă.