I. Formele limbajului
După criteriul orientării extern-intern a comunicării, putem vorbi despre:
a) limbajul extern;
b) limbajul intern.
II. Limbajul extern
Limbajul extern se adresează celor din jur:
a) pe cale orală;
b) în scris.
1. Limbajul oral
Limbajul oral (sau vorbirea propriu-zisă):
a) este adresativ şi contextual;
b) implică prezenţa a cel puţin unei persoane căreia i se adresează mesajul.
Canalul de comunicare este auditiv şi se poate realiza:
a) faţă în faţă;
b) prin mijloacele audio-video.
Comunicarea verbală:
a) are un grad ridicat de libertate;
b) nu este supusă unor costrângeri, norme şi reguli foarte riguroase.
Ceea ce contează este ca mesajul să ajungă la destinatar.
1.1. Dialogul
Dialogul este forma cea mai frecventă de realizare a limbajului oral.
Dialogul ia forma schimbului de replici în care fiecare interlocutor aşteaptă ca cealălalt să-şi încheie mesajul.
1.2. Monologul
Monologul sau discursul verbal public este o formă de comunicare verbală unidirecţionată, dar care valorifică feed-back-ul auditoriului.
Monologul este mai riguros, trebuie să ţină seama de unele convenţii ale adresării în public, iar mijloacele de expresivitate trebuie să fie corect utilizate şi subordonate conţinutului comunicării.
2. Limbajul scris
Limbajul scris este inseparabil legat de citit.
Scris-cititul constituie deprinderi intelectuale complexe care se însuşesc şi se perfecţionează la începutul şcolarităţii.
III. Limbajul intern
Limbajul intern:
a) este forma cea mai evoluată a limbajului;
b) se dobândeşte prin interiorizarea limbajului oral.
Acest limbaj se desfăşoară într-un plan intern ca:
a) vorbire în sine;
b) mijloc de elaborare a ideilor, judecăţilor, raţionamentelor;
c) modalitate de anticipare, conducere şi coordonare a acţiunilor voluntare.
Dacă limbajul oral are un caracter desfăşurat în care succesiunea cuvintelor, propoziţiilor, frazelor asigură cursivitatea şi înţelegerea, în limbajul intern viteza de derulare este foarte rapidă, este un limbaj comprimat, condensat şi focalizat pe acţiuni, pe idei, pe înţelesuri.
Limbajul intern constituie instrumentul de lucru al gândirii; structura internă a gândirii are un caracter propoziţional, sunt construcţii logice, raţionale, succesiuni de judecăţi şi raţionamente realizate prin intermediul cuvântului.
Limbajul intern – Instrument al gândirii
Etichete
– Formele limbajului psihologie.