Energia chimică
Toate organismele au nevoie de energie pentru diferite activităţi: întreţinerea funcţiilor celulare, mişcare, încălzire etc.
Sursa de energie este aceeaşi pentru toată lumea vie: substanţele organice.
În substanţe organice se află energia chimică stocată sub o formă relativ stabilă în legăturile chimice.
Toate organismele: bacterii, plante, mamifere etc. eliberează energia din substanţele organice în acelaşi fel: prin respiraţie.
Respiraţia
Definiţia care urmează este valabilă pentru toată lumea vie:
Respiraţia este procesul prin care organismele mobilizează energia stocată în substanţele organice în vederea utilizării acesteia.
Eliberarea energiei se produce totdeauna în interiorul celulelor, prin reacţii de oxidoreducere şi cu ajutorul unor enzime.
În lumea vie există două tipuri de respiraţie: respiraţie aerobă şi anaerobă.
Respiraţia aerobă
Respiraţia aerobă constă în oxidarea substanţelor organice, cu consum de oxigen, până la compuşi anorganici: H2O şi CO2.
Ecuaţia generală a respiraţiei aerobe
Substanţe organice + O2 → CO2 + H2O + Energie.
Observăm că respiraţia aerobă este contrariul fotosintezei şi că substanţele finale nu mai pot fi folosite ca sursă de energie chimică. Energia rezultată este transferată unui compus chimic numit acid adenozintrifosforic (ATP):
ADP + H3PO4 + Energie → ATP + H2O.
Molecula ATP conţine 3 radicali fosfat iar ADP numai doi. În timpul formării ATP se acumulează energie în legătura „fosfat macroergică” dintre al doilea şi al treilea radical fosfat.
ATP este folosit de celulă oriunde şi oricând este nevoie de energie, reacţia decurgând în sens contrar celei de mai sus. Desfacerea legăturii fosfat eliberează uşor energia. ATP este „moneda energetică universală”, fiind prezent în toate organismele şi în toate celulele acestora.
La eucariote, sediul respiraţiei aerobe este mitocondria. Aici se produce ATP, utilizat în celelalte părţi ale celulei.
Muşchiul striat este cel mai mare consumator de substanţe nutritive şi oxigen al organismului. Energia pe care o consumă în timpul travaliului provine din hidroliza acidului adenozintrifosforic (ATP), cu formare de acid adenozindifosforic (ADP) şi o grupare fosfat liberă.