Dorinţa de cunoaştere a Divinităţii, Motivaţia cognitivă, Suportul emoţional, Justificarea etică, Refuzul divinităţii de a se releva

Dorinţa de cunoaştere a Divinităţii

Psalmii nu alcătuiesc un document biografic despre religiozitatea sau ateismul poetului, ci exprimă o dramă existenţială, al cărei prin act îl constituie aspiraţia obstinată de a pătrunde în teritoriul transcendental, efortul de a da un contur nepătrunsului.

Motivaţia cognitivă

Semnul căruia  îi imprimă de la început o semnificaţie bivalentă reprezintă, mai întâi, harul poetic, înzestrarea creativă, hotărâtă, arbitrar, de Cel de Sus (Psalmistul).

Consecinţă a acestui har, opera constituie leacul mare împotriva uitării: prin intermediul creaţiei, amintirea poetului va dăinui în memoria colectivităţii.

Dorinţa de cunoaştere este argumentată prin analogie cu tradiţia bliblică. Dumnezeu s-a arătat cândva credincioşilor. A trimis îngeri la Lot, nepotului lui Abraham, avertizându-l să părăsească imediat Sodoma, a vorbit cu Moise şi Iona, s-a adresat, plin de mânie, lui Iov; a vorbit cu cei trei magi, lui Iosif i-a trimis un înger de povaţă, iar arhangelul a vestit păstorilor de pe colinele oraşului Bethleem naşterea lui Iisus.

Dorinţa de cunoaştere a Divinităţii, Motivaţia cognitivă, Suportul emoţional, Justificarea etică, Refuzul divinităţii de a se releva

Suportul emoţional

Psalmistul voieşte să aibă certitudinea materială, să audă vocea lui Dumnezeu, să-l vadă şi să se încredinţeze de existenţa lui:

Singuri, acum, în marea ta poveste,
Rămân cu tine să mă mai măsor,
Fără să vreau să ies biruitor.
Vreau să te pipăi şi să urlu: „Este!”

Căutarea subconştientă a unei ocrotiri se transformă în spaimă de singurătate.

Justificarea etică

Dezideratul cunoaşterii are şi o justificare morală. Psalmistul consideră Divinitatea etalon al vieţii morale şi prezenţa acesteia îi este necesară spre a-şi exprima cucernicia sau a-şi tăgădui fidelitatea.

Refuzul divinităţii de a se releva

A doua treaptă a dramei o constituie refuzul Divinităţii de a se revela. Repetatele rugăminţi şi implorări ale psalmistului nu au nici un efect. Divinitatea nu acceptă să-şi dezvăluie prezenţa.

În ciuda strădaniei perpetue de a găsi un indiciu revelator, psalmistul se loveşte pretutindeni de o tăcere adâncă, de un zid de întuneric:

Am colindat moşia-n lung şi-n lat
Şi-am coborât din leat în leat
Şi ostenit în râvnă şi puteri
N-am dat de tine nicăieri.

Dorinţa de cunoaştere nu se poate realiza, deoarece Dumnezeu îi respingea accesul în zona transcendentului:

Văzduhul se-nchide cu lacăt şi izvor.

Cerul rămâne pururea tăcut.

Divinitatea opreşte pătrunderea în intimitatea ei a propriei creaturi:

Săpând, s-a rupt lopata. Cel ce-o ştirbise, iată-l
Cu moaştele-i de piatră, fusese însuşi Tatăl.


Dorinţa de cunoaştere a Divinităţii, Motivaţia cognitivă, Suportul emoţional, Justificarea etică, Refuzul divinităţii de a se releva publicat: 2017-11-24T19:07:18+00:00, actualizat: 2017-11-24T19:07:18+00:00 by Colegiu.info