Înmulţirea celulelor
Înmulţirea este însuşirea de bază a materiei vii care asigură perpetuarea acesteia.
Înmulţirea celulelor se realizează prin diviziune şi este precedată de o creştere a lor.
Diviziunea celulară
Diviziunea celulelor începe cu diviziunea nucleului şi se continuă cu separarea celorlalţi constituenţi celulari.
Ea se termină odată cu diviziunea plasmei şi diferenţierea unui perete despărţitor, care separă cele două celule-fiice nou formate.
Diviziunea celulară reprezintă o perioadă a ciclului celular, care se desfăşoară în două etape: diviziunea celulară şi interfaza – intervalul dintre două diviziuni succesive.
În interfază se sintetizează ADN, ARN şi proteinele.
Cromozomii
Cromozomii sunt unităţi genetice permanente, care îşi conservă individualitatea, proprietăţile structural-funcţionale şi se transmit prin autoreplicare de-a lungul generaţiilor celulare.
Există două tipuri fundamentale de cromozomi: procariot (la bacterii şi alge verzi) şi eucariot (la restul organismelor vii).
Cromozomul eucariot este format din două elemente fibrilare (fibre de cromatină) numite cromatide.
Cele două cromatide sunt omoloage din punct de vedere morfologic, biochimic, genetic şi funcţional; una reprezintă copia celeilalte, de unde şi numele de cromatide surori.
Cromatidele sunt unite între ele printr-o regiune numită centromer care delimitează în cadrul unui cromozom două porţiuni egale sau inegale numite braţe.
Setul de cromozomi caracteristic unei anumite specii reprezintă cariotipul.
În cromozomi, se găsesc genele în care se află stocată informaţia genetică.
Celulele corpului (somatice) prezintă un număr dublu de cromozomi şi se numesc diploide (2n), comparativ cu cele reproducătoare la care numărul de cromozomi este redus la jumătate şi se numesc haploide (n).
* De exemplu, secara are celulele somatice cu 2n=14 cromozomi, iar celulele reproducătoare cu n=7 cromozomi.
Fusul de diviziune se formează din centrul celular şi funcţionează numai în timpul diviziunii nucleului.