Dicţionar Geografie (1)

Constelaţie – formă geometrică sau neregulată care provine din unirea imaginară a unor stele situate pe o anumită suprafaţă a bolţii cereşti.

Cosmos – denumire aproximativ similară cu cea de Univers, prin care se înţelege totalitatea elementelor, fenomenelor şi proceselor care au loc în spaţiul exterior planetei noastre; are sensul de întreg, dar totodată şi de „ordine”.

Galaxie – ansamblu de obiecte cosmice (stele, sisteme planetare, nori de gaz) aflate într-o corelaţie gravitaţională; între galaxii există o concentrare redusă de materie şi energie prin comparaţie cu cea din interiorul galaxiilor.

Univers – concept foarte general care desemnează un ansamblu de materie şi de energie, răspândit într-un spaţiu cosmic presupus foarte întins (aproape infinit), care suferă o evoluţie continuă şi treceri succesive ale materiei în energie şi invers. Cuprinde totalitatea copurilor cereşti cunoscute în acest moment (stele, sisteme planetare, galaxii, roiuri de galaxii, praf cosmic, pulsari etc.)

Univers fizic – Univers situat dincolo de Universul observabil (pe care îl închide), detectabil indirect şi presupus ca atare prin studierea unor informaţii diferite de cele optice şi pe baze teoretice.

Univers observabil – parte a Universului până la care se poate observa cu ajutorul instrumentelor actuale.

Constantă solară – cantitatea de energie primită de la Soare pe o suprafaţă de 1 cm pătrat, timp de 1 minut, masurată la limita superioară a atmosferei terestre, perpendiculară pe direcţia de propagare a razelor solare.

Planetă – aglomerare de materie cu o formă predominant sferică, emanând o cantitate redusă de energie şi care se roteşte în jurul axei sale şi în jurul unei stele.

Plasmă – substanţă gazoasă, puternic ionizată, ale cărei proprietăţi fizice sunt determinate de existenţa ionilor şi a electronilor în stare liberă.

Univers

Sistem solar – ansamblu de corpuri cosmice (format din planete şi alte aglomerări de materie) care gravitează în general în jurul unei stele, legat de aceasta printr-un sistem de forţe care îi imprimă o mişcare de rotaţie.

Stea – sistem structurat de materie şi energie, cu lumină proprie şi temperaturi ridicate, care ocupă un spaţiu în general sferic, relativ bine determinat, unde se produc procese de generare a energiei. În ele este concentrată cea mai mare parte a materiei din galaxii şi, implicit, din Univers.

Big Bang – model ipotetic al Universului care postulează ideea că materia şi energia au fost cândva concentrate într-o formă inimaginabil de densă, plasată cu 14 – 15 miliarde ani în urmă.

Implozie – distrugerea echilibrului de forţe al unei stele prin compactare gravitaţională („explozie în interior”).

Novă – stea „nouă” rezultată în urma exploziei unei stele anterioare şi formată în locul acesteia.

Pulsar – stea cu volum oscilant, pulsatoriu, care îşi păstrează masa, dar îşi modifică extrem de rapid dimensiunile, revenind mediat la situaţia anterioară; dă impresia că „pulsează”.

Quasar – sursă stelară de unde radio.

Reacţie termonucleară – reacţie produsă la suprafaţă stelelor prin unirea atomilor de hidrogen, formarea atomilor de heliu şi echilibrarea unei cantităţi de energie.

Supernovă – stea de tip „novă”, de dimensiuni foarte mari.

Dicţionar Geografie (1) publicat: 2016-09-23T10:12:21+00:00, actualizat: 2017-01-02T20:33:07+00:00 by Colegiu.info