Arsenul
Arsenul, 33As [18Ar] 3d10 4s2 4p3 intră în compoziţia unor aliaje cărora le măreşte duritatea; unele combinaţii ale arsenului se folosesc în medicină.
Litiul
Litiul îmbunătăţeşte mult calităţile aliajelor.
Compuşii de litiu se folosesc la fabricarea sticlei şi a glazurilor pentru obiectele de porţelan.
Gazele rare
Gazele rare prezintă valori mare ale razelor atomice datorită configuraţiei electronice stabile, care exercită un puternic efect de ecranare asupra sarcinii nucleare.
Fluorul
Fluorul este aproape tot atât de toxic pentru insecte ca şi acidul cianhidric.
Sub formă de ioni, fluorul este antidot pentru animalele mici intoxicate cu trioxid de diarsen.
Fluorul în cantităţi mici este necesar pentru menţinerea sănătăţii animalelor; sub formă ionică este necesar pentru formarea dinţilor.
Oxigenul
Animalele aerobe cu sânge cald mor fără oxigen în câteva minute.
Un om adult consumă circa 600 g oxigen şi expiră 825 g dioxid de carbon în 24 ore. El transformă astfel 22 tone de oxigen pe secol.
Principala întrebuinţare a oxigenului este producerea temperaturilor înalte pentru tăierea şi sudarea autogenă a metalelor.
Oxigenul poate avea N.O. = -1 în apa oxigenată şi peroxizi (exemplu Na2O2).
Azotul
Denumirea de azot, vine de la cuvintele greceşti a (fără) şi zoon (viaţă).
Azotul nu este asimilabil în stare moleculară de către plante şi animale; el este asimilat sub formă de combinaţii rezultate sub acţiunea unor bacterii.
Azotul se utilizează la sinteza amoniacului, îngrăşămintelor, explozivelor, la umplerea becurilor electrice.
Clorul
Clorul a fost descoperit în anul 1774 de către Scheele, care l-a obţinut prin reacţia dioxidului de mangan cu acidul clorhidric. Denumirea provine din limba greacă chloros (galben-verzui).
Clorul se găseşte în natură sub formă de cloruri, în apa de mare, în apele minerale şi în lichidele biologice din organismele vegetale şi animale.
Clorurile bazice de cupru, de exemplu CuCl2 · 3Cu(OH)2 se folosesc ca pesticide şi fungicide.