Cavitatea bucală
Cavitatea bucală este sectorul de recepţie a hranei. Aici se află organe specializate în mărunţirea şi amestecarea hranei: dinţii şi limba.
Dinţii
Dinţii mamiferelor sunt fixaţi în alveole (spre deosebire de alte vertebrate la care sunt sudaţi cu maxilarul). Această particularitate le dă o oarecare mobilitate şi îi face mai eficienţi.
Dinţii sunt diferenţiaţi pentru sarcini mecanice:
– incisivii taie hrana şi funcţionează de regulă pentru forfecare; la rozătoare ei sunt foarte dezvoltaţi şi au creştere continuă.
– caninii sfâşie hrana; la carnivore ei sunt mari şi, la închiderea gurii, trec unul pe lângă altul servind la reţinerea prăzii.
– premolarii şi molarii mărunţesc hrana în diferite feluri: la rozătoare şi la erbivore au zimţi şi funcţionează prin pilire; la carnivore au creste înalte şi funcţionează prin strivire.
La mamiferele tinere apar dinţii de lapte care ulterior sunt înlocuiţi, de regulă o singură dată, cu cei definitivi.
Dinţii mai au şi rol de apărare.
Limba
Limba are o structură musculoasă complexă, care-i permite mişcări foarte variate necesare prinderii hranei (de exemplu, la rumegătoare), masticaţiei şi deglutiţiei (înghiţirii).
Limba recepţionează numeroşi stimuli mecanici, termici şi, mai ales, gustativi.
Digestia bucală
Digestia bucală constă în transformări mecanice,fizice şi, mai puţin, chimice.
Mărunţirea cu ajutorul limbii şi dinţilor este mai superficială la carnivore şi foarte temeinică la erbivore.
Umectarea se realizează cu ajutorul salivei.
Saliva
Saliva este secreţia celor 6 glande salivare (parotide, submaxilare, sublinguale) care sunt situate în apropierea cavităţii bucale.
Saliva conţine apă, mucus, ioni minerali, o substanţă bactericidă (lizozim) şi o singură enzimă digestivă (amilaza salivară).