Acizii şi bazele sunt substanţe compuse anorganice sau organice implicate în multe procese naturale sau în reacţiile aplicate în laboratoarele de chimie şi în industria chimică.
Acizii
Acizii sunt specii chimice (molecule sau ioni) capabile să cedeze protoni.
Acizii reacţionează cu:
– metalele active
– oxizii de metal (oxizi bazici)
– bazele (solubile şi insolubile)
– sărurile acizilor mai slabi.
Bazele
Bazele sunt specii chimice (molecule sau ioni) capabile să accepte protoni.
Bazele solubile reacţionează cu:
– oxizii de nemetal (oxizi acizi)
– acizii
– sărurile metalelor care generează baze insolubile.
Procesele de ionizare
Ionizarea acizilor foarte tari, este practic, o reacţie totală:
HA(aq) + H2O(I) → A–(aq) + H3O+(aq)
Acizii slabi ionizează puţin în soluţie apoasă, reacţia fiind reversibilă:
HA(aq) + H2O(I) ↔ A–(aq) + H3O+(aq)
Ionizarea bazelor foarte tari, este practic, o reacţie totală:
B(aq) + H2O(I) → HO–(aq) + BH+(aq)
Bazele slabe ionizează puţin în soluţie apoasă, reacţia fiind reversibilă:
B(aq) + H2O(I) ↔ HO–(aq) + BH+(aq)
Tăria unui acid
Tăria unui acid este influenţată de mai mulţi factori. Dacă legătura hidrogen – nemetal este mai polară, mai polarizabilă şi mai slabă şi dacă radicalul acid este mai stabil, acidul este mai tare.
Noţiunile de acid şi bază
Sunt şi alte teorii în chimie care definesc noţiunile de acid şi bază. În reacţia de ionizare, molecula de acid clorhidric cedează protonul şi îşi păstrează perechea de electroni de legătură, deci, accceptă electroni. Molecula de apă fixează protonul cedat de acidul clorhidric pe un dublet de electroni neparticipanţi ai atomului de oxigen, deci cedează electroni. Pe baza acestui transfer de electroni, Lewis a definit acizii şi bazele.
Acizii sunt substanţe care au o configuraţie electronică incompletă şi care pot accepta una sau mai multe perechi de electroni. Substanţe că SO3, BF3 sunt acizi Lewis.
Bazele sunt substanţe care pot ceda o pereche de electroni pentru a forma o legătură covalenţă coordinativă. Substanţe ca H2O, NH3 sunt baze Lewis.
1880, Svante Arrhenius
În anul 1880, Svante Arrhenius a definit acizii ca substanţe compuse care, în soluţie apoasă, formează ioni hidrataţi de hidrogen (H+(aq)) şi bazele ca substanţe compuse care eliberează în soluţie ioni metalici (Men+) şi ioni hidroxid (HO–).
Substanţe ca HCl, H2SO4, CH3COOH sunt acizi Arrhenius, iar substanţe ca NaOH, Ca(OH)2, KOH sunt baze Arrhenius.